Despre rating-ul unei obligatiuni si riscul asociat.

Despre rating-ul unei obligatiuni si riscul asociat.

Cum nu am reusit sa ajung inca la mare voi continua seria articolelor ce contin poze de la malul marii. Sper ca aceste imagini sa iti aduca si tie o stare de bine.

In articolul de astazi voi continua seria de articole dedicata investitie in obligatiuni, un subiect care de cele mai multe ori nu este suficient abordat si de multe ori obligatiunile ca instrumente financiare sunt ocolite de investitori.

Ca o mica recapitulare a articolelor precedente (AICI si AICI), o obligatiune este un imprumut pe care cel care cumpara obligatiunea il ofera emitentului. Cele 4 caractersitici ale unei obligatiuni sunt Pretul, Cuponul (sau Dobanda pe care o plateste emitentul obligatiunii), Maturitatea (perioada fixa de timp pe care sunt emise obligatiunile) si Garantia oferita de emitent.

Astazi as dori sa discut despre aceasta Garantie oferita de emitent si despre modalitatea prin care putem evalua care este riscul de a investi in obligatiunea respectiva prin prisma soliditatii emitentului.

Majoritatea emitentilor mari de obligatiuni (si aici ma refer la titluri de stat, obligatiuni municipale sau obligatiuni corporatiste) sunt evaluati de catre companii internationale de rating. Aceste companii de rating ofera fiecarui emitent de obligatiuni o “nota” care spune despre emitentul respectiv care este capacitatea acestuia sa plateasca cuponul si la finalul perioadei pe care obligatiunea a fost emisa, sa returneze suma investita.

Care sunt categoriile de rating pe care le pot emite companiile de rating si ce reprezinta ele?

Cele 3 companii mari de rating sunt Standard & Poor (S&P), Moody`s si Fitch. “Notele” oferite de aceste companii sunt in genereal date cu litere (AAA, AA, etc). Mai jos poti gasi o lista cu rating-urile (notele) pe care le ofera aceste companii si o mica explicatie a ce reprezinta aceste rating-uri.

De exemplu, nota 10 de la scoala, in cazul rating-urilor, este AAA si reprezinta cea mai inalta calitate a creditului sau altfel spus sansele ca emitentul unei obligatiuni cu rating AAA sa intre in faliment si sa nu isi indeplineasca obligatiile de plata (fie sa discutam de plata cuponului sau returnarea principalului) sunt foarte scazute. Rating D inseamna Default (Faliment) si este cel mai slab rating.

Continuand in aceeasi directie, titluri de stat germane, cu scadenta la 10 ani, au un rating maxim AAA, ceea ce inseamna ca sansele unui faliment al statului german sunt foarte scazute.

De ce ar trebui sa te intereseze rating-ul unei obligatiuni?

Un raspuns simplu ar fi pentru a vedea daca randamentul pe care il vei obtine din investitia in respectiva obligatiune merita riscul pe care ti l-ai asumat.

Tot referitor la rating-uri, trebuie mentionat ca aceste rating-uri se pot modifica in timp, iar companiile de rating re-evalueaza emitentii cu o anumita periodicitate.

Cum influenteaza rating-ul primit de emitentul unei obligatiuni, randamentul oferit de aceasta?

Relatia ar trebui sa fie directa…ceea ce inseamna ca cu cat un emitent are un rating mai bun (AAA, AA, A), cu atat costul sau de finantare, prin emisiunea de obligatiuni este mai mic. Cu cat rating-ul emitentului este mai slab (BB, B CCC), cu atat costul de finantare ar trebui sa fie mai mare si sa corespunda riscului asociat.

Pentru o intelegere mai buna voi da 2 exemple, cu ce cupon (dobanda) se imprumuta Romania prin emisiune de titluri de stat (Romania avand un rating BBB-) pe diferite maturitati (1, 2, 3,4, 5, 7 si 10 ani) fata de Germania, avand un rating de AAA (Adica rating-ul maxim).

Sursa acestor date poate fi gasita aici, datele fiind valabile la 19.05.2020.

Concluzia pe care o putem trage de aici este ca cu cat rating-ul primit este mai bun (ceea ce inseamna ca investitia in obligatiunea respectiva este mai sigura), cu atat emitentul acelei obligatiuni se poate imprumuta mai ieftin.

Cateva idei cu care sa ramai din acest articol

  1. Obligatiunea este un imprumut.
  2. Cele 4 caracterisitici ale unei obligatiuni sunt Pret, Cupon, Maturitate si Garantia oferita de emitent.
  3. Pentru evaluarea sigurantei (garantiei) emitentului se folosesc rating-uri ale companiilor de rating.
  4. Exista 2 mari categorii de rating (Investment Grade si Non-Investment Grade / Junk).
  5. Categoria Investment Grade (rating-uri intre AAA si BBB-) reprezinta zona mai conservatoare (risc mai mic si randament mai mic).
  6. Categoria Non Investment Grade sau High Yield sau Junk (rating-uri intre BB+ si D) reprezinta zona mai dinamica (riscuri mai mari dar si potential de crestere mai mare).
  7. Cu cat un emitent are un rating mai bun cu atat radamentul investitiei in acea obligatiune este mai mic.
  8. In investitia in obligatiuni trebuie sa vezi care este rating-ul acelui emitent (trebuie mentionat ca nu toti emitentii de obligatiuni sunt evaluati de companiile mari de rating).
  9. In investitia in obligatiuni randamentul platit ar trebui sa corespunda  riscului asumat.

In articolul viitor voi discuta despre investitia in titluri de stat romanesti. Cu siguranta va fi un subiect foarte interesant si apreciat.

Multumesc pentru incredere si spor la economisit si la investitii profitabile.

Mihai

PS: Poti obtine o sesiune GRATUITA de coaching 1:1 cu mine. Trimite-mi un email la mihai@educatsibogat.ro sau lasa-mi un mesaj pe Facebook si spune-mi cu ce te pot ajuta.

Detalii despre mine poti gasi AICI.

PPS: Urmareste blog-ul www.educatsibogat.ro si pagina de Facebook cu acelasi nume pentru mai multe articole de calitate.

Please follow and like us:

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *