Affluenza – numele nociv al ‘’avuției’’ needucate

Affluenza – încă intens cercetată, de unii admisă ca real pericol pentru noile generații, de unii contestată, ca de altfel orice lucru nou. Într-o lume a belșugului în care se încurajează și promovează consumerismul de orice fel, cum te asiguri că, copiii nu dezvoltă un sentiment nerealist, nemeritat și nesustenabil al dreptului de a avea tot, sau tot mai mult?

Cum facem ca și adulți ca affluenza să rămână doar un termen al vremurilor pe care le trăim și nu o realitate ce ne poate pune în pericol tot parcursul financiar, social, emoțional?

 Din două perspective se spune că:

1. „Affluenza” este o condiție/atitudine socială care apare din dorința de a fi mai bogat/foarte bogat sau de a avea mult succes. De asemenea, poate fi definită ca incapacitatea unui individ de a înțelege consecințele acțiunilor sale din cauza statutului său/ privilegiilor economice.

2. ‘’Affluenza este o afectare psihologică pseudo științifică care se presupune că afectează oamenii bogați. Nu este încă  o tulburare recunoscută medical. Cuvântul a fost folosit pentru prima dată în 1954 dar a fost popularizat în 1997 prin documentarul  cu același nume.’’

Practic ca în vorba consacrată: banii sunt buni dacă nu ne fac nebuni, mult prea avari și deconectați de la realitate, sunt buni dacă îi punem să muncească pentru noi nu doar să îi avem la dispoziție ca avere ‘’nelimitată’’ .

Dacă ai crescut în familii care au trebuit să muncească pentru a se descurca, care au privit economisirea ca un stil de viață și nu le-au venit banii doar într-un anume context facil, probabil ai șanse mai puține să te confrunți cu affluenza. Sentimentul de economisire și apreciere este astfel mai ușor de transmis mai departe copiilor.

Normal este de asemenea să ne dorim că ei să crească într-un mediu sigur, să nu se confrunte cu greutățile avute de noi. Cum facem să avem și limite în acest sens? Cum bine știm nu ne putem feri copiii de realitățile zilnice. Putem doar să-i educăm să o facă ei cât mai bine.

Presiunea socială de a consuma, aplicată extern sau doar auto percepută, este o componentă a copilăriei și adolescenței. Și să nu ne păcălim – ne confruntăm și noi cu aceste presiuni la vârsta adultă!

Principala diferență este că toți copiii se uită inițial la părinți și la resursele lor aparent nelimitate pentru a-și satisface (adică să plătească) „nevoile” lor. În același timp adulții sunt în general responsabili 😊 când vine vorba de „nevoi”, în limita fondurilor disponibile și nu ne referim la vreun card de credit. No way!

Adăugați la toate acestea, capacitatea aparent inocentă a copilului de a folosi farmecul, perseverența, vinovăția și o multitudine de alte instrumente pentru a-și convinge părinții să-i finanțeze anumite cheltuieli.

Chiar și un părinte bine educat financiar poate ceda uneori! Cu toate acestea, făcând acest lucru, deschide ușa către sentimentul de drept pe care copiii îl pot dobândi nejustificat.
Ne putem concentra totuși pe a avea o strategie de expunere repetată a copiilor la valorile pe care vrem să le aibă.

 Affluenza se referă, și la a avea ca unic focus – acumularea de  bogăție și succes, în detrimentul relațiilor și experiențelor autentice. Poate provoca inclusiv depresie sau anxietate.

Oamenii de știință dau vina pe apariția affluenzei pe fondul unei culturi sociale contemporane care supraexpune bogăția și nevoia de a acumula și a deține, fără a veni și cu strategii pentru a evita consecințele nedorite.

Unele simptome ale affluenzei sunt concentrarea totală asupra muncii și a câștigului de bani, o imagine de sine legată direct de situația financiară.

Cum prevenim affluenza?

Prevenirea affluenzei începe cu disciplina. Aceasta include aplicarea consecințelor atunci când copilul încalcă regulile și acordarea de responsabilități. Se arată copilului că există consecințe reale pentru acțiunile lui și că viața necesită muncă, disciplină și responsabilitate, indiferent de statut și bogăție.

• Acordă responsabilități și impune consecințe clare
• Implică copiii în activități filantropice
• Subliniază valoarea relațiilor și experiențelor vs deținerea de bunuri
• Solicită copiilor să economisească pentru lucrurile dorite
• Înscrie copiii la cursuri de educație financiară
• Încurajează copiii să aibă un loc de muncă după 18 ani sau să-și înceapă propriile afaceri
• Identifică coach-ul financiar potrivit pentru a ghida copiii odată ce au finanțe câștigate sau chiar moștenite
• Elaborează un plan pentru transmiterea activelor, într-un mod protejat
• Ajută-ți copiii să fie atenți justificat nu doar selectivi în alegerea prietenilor
• Reduceți, reutilizați, reparați reciclați, ajutați – 5 acțiuni de  implementat

Facem bine copiilor prin educație financiară urmărindu-le tiparele comportamentale. Apelează cu încredere la un psiholog și la un coach financiar pentru voi ca și familie! Scoate banii din zona tabu!